Cu specific turcesc cica – II

Etichete

2 blonde, arad, inception, piata reconcilierii, rromi, unguri

Am pastrat acelasi titlu pentru articol, pentru a evidentia ca  articolele merg in continuare, nu pentru ca acest post are neaparat o legatura cu el.

… in Arad … alta viata … nici nu am iesit bine din gara ca am clipe bune sa o admir. A dracu’ de frumoasa cladirea. Si ca sa ne faca sa ne simtitm si mai bine, am aflat ca mall-ul era undeva la 200 de metri de gara (planuisem sa mergem la film inca din Timisoara, dar nu stiam daca o sa reusim sa gasim un cinema in Arad) … cazarea noastra – la 2 statii de tramvai de mall. Deja incepuse sa-mi placa Aradul mult. In schimb cazarea a fost una tipic marlaneasca: ajungem acolo si ne spune ca nu poate sa ne dea o camera pentru doi (desi eu rezervasem cu 2 zile inainte o camera pentru 2 persoane cu baie si frigider), asa ca ne da ceva “mai bun” … o camera de 2 persoane, cu patru paturi, careia tanti aia ii zicea de 4 persoane si o baie pe hol, dar in care nu o sa ne deranjeze nimeni + un frigider tot pe hol, care de fapt era al tuturor … Adica eu eram nevoit sa ma incalt in adidasi de fiecare data cand ma duceam in pula goala la baie … Mai una mai alta am acceptat intrucat era deja 7 seara cand am ajuns si sa ma duc in alta parte nu aveam nici timp si nici nu stiam.

Ajungem si in mall sa vedem filmul … Inception … care s-a dovedit foarte mijto. M-am simtit ca un turist in Romania, de moment ce mai toata lumea vorbea in ungureste ca doar Ce nu am realizat noi a fost ca filmul incepea la 21:30 si s-a terminat pe la 12 noaptea … cand in mall nu mai era nici dreaq si toate usile erau inchise … mai putin una. Acum caut-o pe aia … Asa ca ne-am trezit un grup de vreo 15 oameni cam bezmetici prin mall uitandu-ne dupa vreun semn/usa care sa nu fie inchisa si sa ne duca la un lift/scari. Doar 2 dintre noi stiau drumul, probabil au mai fost la film prin mall-uri asa tarziu … si noi ne-am tinut dupa ei ca cersetorii de la Unirii pana am ajuns la lift. Intr-un final am ajuns si acasa. Desi eram cam obositi … nu prea am dormit. Motivele le deduceti voi.

A doua zi am mancat cele mai bune clatite de pe planeta in cele mai bune combinatii posibile (carne/ciuperci/vanilie, scortisoara,biscuiti) … la o mica clatitarie peste care am nimerit, a carui patron/bucatar/tatal fiicei care era chelnerita acolo semanata mult rau cu Geppeto … lipsea Pinocchio … sau a vrut sa faca unu’ si a iesit una.

Mai tarziu, ne-au acostat prin oras si baietii de la “Hai s-o facem Romania!” si care au incercat sa ne spuna vreo 10 minute ce si cum ar trebui sa facem ca sa participam la campania de strans gunoaie, la final eu zicandu-i ca nu suntem din Arad deci nu prea avem cum sa-l ajutam si in ziua urmatoare, cand se tinea campania, pentru ca noi am fi fost intr-o uimitoare calatorie de 11 ore cu trenul pana in Bucuresti. Asa ca am promis solemn ca o sa strangem gunoaiele din tren …

Am mai pierdut timp pe acolo cautand strazi si locuri … si dintr-o bere in alta am ajuns in “Piata Reconcilierii” … o gluma proasta unde au ingramadit un monumet care simboliza spiritul unguresc fata in fata cu un monumet care simboliza jerta pasoptistilor … Intr-un colt, sus pe stalpi fluturau steagurile Romaniei si Ungariei alaturi de steagul UE, de parca am bea bere impreuna si ne-am bea cafeaua unii cu altii, un fel de “Hai ba nu mai fiti ofticosi, ce daca stau si ei la voi de vreo 500 de ani, se revanseaza ei cumva.”… nush care era treaba cu piata asta, probabil doar una politica … dar eu unu m-am simtit jignit … asa, ca roman … Noi nu ne montam monumente la ei in piete … asa ca nu vad ei de ce fac asta. Cum ma holbam eu la monumete, un nene a intrat in vorba cu mine si am avut o mica discutie despre cum vede el nationalismul si cum se simte el ca roman, in Romania … printre unguri … nu ca ar fi multi, da sunt peste tot acolo. Un lucru a zis … ca mai tarziu, cand o sa fie chiar batran (acum avea 55 de ani) … o sa-si cumpere o mitraliera si o sa impuste 56 de rromi si apoi o sa se predea … nu de alta … dar a spus ca asa-i plac … reci pe o masa de marmura (adica la morga) … nu l-am contrazis, mi-am aprins o tigara si l-am salutat.

Aradul mi-a placut mult … vizitati-l daca ajungeti prin zona, sau mergeti 10 ore daca tineti neaparat sa-l vedeti …

Urmatoarele pe lista: Alba Iulia, Cluj si Oradea …

Spor la trait.

Monumetul lor

si monumetul nostru

Cu specific turcesc cica

Etichete

2 blonde, arad, biserica, concediu, facultate. bosfor, piata libertatii, piata unirii, reestaurant, specific, timisoara, turc, UTCB

Cum facultatea sta sa inceapa intr-o saptamana , am zis sa profit de vremea pe care o pierd aiurea de la o vreme si sa mai fac o mica deplasare … acum am bifat Timisoara si Aradul, Oradea o lasam pe data viitoare. Din primul oras am ramas doar cu amintirea porumbeilor blanzi care ti se urcau pe adidasi in piata Libertatii si a unui restaurant Bosfor, cica cu specific turcesc care nu mi-a mai fost dat sa vad macar ceva asemanator ca nivel al stupidului si penibilului. Intram in “restaurant” – o veche cantina studenteasca revopsita. Evident, nici un client. Ne intampina o tanti in trening – bucatareasaca cred, chelnerita inca nu se imbracase – si ne pofteste la o masa. Decorul – o combinatie intre mese masive de lemn, fata de masa = perdeluta verde, ghirlande de brad de la Craciun pe pereti si semilune ca sa evidentieze specificul restaurantului, icoane intr-o parte, un tablou masiv pe alt perete, niste plase de pescuit pe tavan, lustra doar de decor caci langa erau montate vreo 10 spoturi din care mergeau 2. Dar sa decorezi un restaurant, daca nu in ideea specificului cu care te lauzi ci macar sa aiba o noima, este o chestie de gust, asa ca nu insist prea mult caci chelnerita tocmai ce isi trasese o pereche de blugi pe ea si un bluza de trening si vine sa ne serveasca.

Am apreciat ca reusea sa vorbeasca coerent limba romana, desi unele cuvinte ii dadeau batai de cap. Din meniul care n-avea nimic specific turcesc si care era destul de piperat, am ales meniul zilei (ciorba de pui si piure cu chiftelute in sos) … Imi spune ca o sa dureze putin sa se prepare. E ok, chiar  nu ma grabeam sa plec … desi altii, lipsiti de spiritul de aventura, ar fi plecat de mult. Ii cer o cola ca sa nu ma plictisesc pana vine mancarea.  Pleaca si ma lasa sa mai admir putin decorul in care mereu mai gaseam un detaliu neobservat – o cadelnita langa fereastra – probabil tot specific musulmanilor. Tin sa precizez ca intre camera unde erau mesele si bucataria, nu era nici macar o usa … De ce precizez? … ajungem si acolo.

Dupa 2 minute chelnerita se intoarce si imi spune ca n-are Cola … nici Sprite … si nici Prigat … O intreb ce are … Spune ca doar Pepsi. E bun si ala. Pleaca sa mi-l aduca si din urma ei vad  un nene care cara butelia spre bucatarie. Ridic o spanceana  … dar ce mai conteaza … probabil asa-i in Timisoara. Atunci am inteles de ce mi se spusese ca o sa dureze sa-mi aduca mancarea. Apoi nenea se intoarce si-si da seama ca atmosfera era cam tacuta si ecoul salii se cam auzea. Asa ca ia telecomanda si incearca sa caute o melodie la dvd … populara parca nu era genu’ meu … lautareasca parca nici … se uita la fata mea … gaseste ceva Queen … Da, se mula perfect pe moaca mea, deci lasa melodia si se grabeste in bucatarie. Incepusem sa cred ca s-ar putea sa fie vreo emisiune TV si eu intamplator eram protagonistul … sau as fi sperat asa sa fie. In 2 minute mancarea incepuse sa se faca? De unde mi-am dat seama, pai auzeam cum tocau legumele … cica sa mai cumpere niste ceapa ca mai are doar doua. Ciorba mirosea frumos … semn ca bucatareasa stia ce face. Mai era putin si ciorba era gata, doua minute de clocot si bon appetitte. Chelnerita vine si-mi aranjeaza masa, adica imi ia farfuriile de pe masa care erau doar de decor … probabil pentru adevaratii invitati … si imi aduce farfuria cu ciorba. Trebuie sa ma grabesc nitel ca aud chiftelutele cum sfaraie in tigaie si stiu ca sunt bune cat sunt calde. Ah … miroase putin a ars , sper ca nu s-au lipit prea tare.

Insa surpriza!,  incep sa vina clientii, un om cu un copil care au intrat, s-au uitat in jur si au iesit, 2 camatari care se stiau cu bucatarul si 2 babe. Chelnerita iese pana afara, probabil sa cumpere ceapa. Evident ceilalti clienti au comandat tot meniul zilei. Ma gandesc ca altceva decat asta nu aveau. Asa se explica pretul piperat pentru restul mancarurilor. Arata urat ca meniul sa aiba doar doua feluri de mancare, asa ca il umplem cu tot felul de peste sofisticat si rata la cuptor, le punem niste preturi exagerate astfel ca nimeni sa nu le comande si servim sigur meniul zilei. Marketing adevarat. Chiar as fi vrut sa-i vad fata chelneritei cand i-as fi comandat altceva decat meniul zilei, dar asta va ramane emigma zilei si un motiv sa mai dau pe acolo si cu alta ocazie.  Termin si felul doi de mancat, observ ca sosul special era special de acru, insa pentru ca chiftelutele erau putin arse … trebuia cumva combatut asta.  Nu plec inainte sa ma sperii de scarile stupid de abrupte de la baie … chiar ma gandesc ce fac babele cand or sa se duca sa se pise. Sau o sa zica pas. Cer nota si ma car. Au mai castigat un client fidel cu siguranta. Intotdeauna mi-a placut cum gastesc turcii si ma bucur ca mi-au dat ocazia sa imi intaresc parerea.

In concluzie am mai vazut si invatat despre cum vad unii din Timisoara,  un restaurant cu specific de turcesc cica si un restaurant in general in centrul orasului. Dar oricum, nu ma luati in seama pentru ca sunt angajat de unguri sa defaimez reputatia culinara a orasului si am cautat un “restaurant” obscur din centrul orasului ca sa improsc cu noroi spiritul banatean. Cert e ca daca ajungeti prin Piata Libertatii din Timisoara trebuie sa treceti pe acolo … Restaurantul Bosfor este o experienta, daca nu placuta … sper ca unica. In rest, Timisoara este un oras cam anost, Catedrala Metropolitana ce mai ridica stacheta si Piata Unirii … O sa mai trec pe acolo probabil, dar in drum spre vama.

Dar nu ma plang prea mult pentru ca diseara ajungem in Arad … acolo sper ca sossul sa fie mai putin acru.

-

-

… si cam atat prin Timisoara.

Mr. Nobody …

Etichete

2 blonde, 2009, Brad Pitt, film, Mr. Nobody, twist

De curand, mai exact ieri seara am avut ocazia sa vad un film … pe care pot sa-l descriu doar … foarte tare. Si cand zic tare nu ma refer ca are efecte speciale, tzate, chestii gen Hollywood … si nici nu joaca Brad Pitt … Este un film peste care am dat din intamplare pe ici-colo, nu a fost prea mediatizat cred, actorul principal este un tip care mi se parea cunoscut da nush unde l-am mai vazut … deci avea toate ingredientele unui film care poate sa fie tare prin scenariu/ regie si nu prin alte chestii cu care ne-am obisnuit in zilele de azi. Nu este un film pentru oricine pentru ca actiunea filmului este prezentata in flashback-uri si uneori pare incalcit, naste intrebari, dar pana la finalul filmului te prinzi (desi vor fi oameni care la jumatate vor zice ca s-au plictisit si ca nu inteleg nimic si ca mai bine se joaca DOTA) … dar cea mai mare parte a celor care au IQ peste 80  se vor prinde. Filmul te pune pe ganduri … si o singura intrebare: daca ar fi sa iti vezi 3 cursuri diferite ale vietii tale … pe care ai alege-o?

Filmul se numeste Mr. Nobody si il recomand tuturor celor care s-au plictisit sa vada filme/remake-uri proaste si previzibile, care vor aparea pe Pro TV la cererea publicului care ziua mana oi pe camp ca seara cu banii castigati sa poata sa ii dea o bere lu’ Jean ca sa scoata in fata portii televizoru’ sa vada si ei meciu’.

Aplicatie marca Pathos

Etichete

diham, Munte, pathos, scoala de munte pathos

Weekend-ul acesta a fost prima aplicatie (marca deja consacrata) PATHOS.Ea s-a tinut la Diham…a fost…ceva ca de incalzire. Stiu ca plangeti ca nu ati fost acolo, dar stergeti-va lacrimile ca va mai dam o sansa:…saptamana asta mai aveti timp sa va inscrieti in Seria II a Scolii De Munte PATHOS Nr. 5.

Asa ca lasati site-urile porno, facultate, teme…mergeti repede si inscrieti-va. Ca sa nu va trimitem la MaMaDraq ne-am pus standul de inscriere la Universitate, in facultatea de Geografie, fix la intrare…ca sa ne vada tot pr…oricine.Acolo o sa va astepte bineinteles o fata dragutza care o sa spuna cum puteti sa va inscrieti.

Site-ul asociatiei: http://ampathos.ro/

Mai jos aveti niste poze cu aplicatia la Diham a primei serii…le-am pus asa…vreo 2…ca sa rasucesc cutitu’n rana…

Da, suntem multi…si mergem la munte.

Cocotz in Piatra Mare

Sambata si duminica asta am dat o fuga cu cei din Clubul de Escalada de la Pathos (http://ampathos.ro/) la o catzarare in Piatra Mare…ca prea trecuse atata timp si nu reuseam sa ne punem de acord asupra unui weekend in care toti sa poata.Oricum, ne-am adunat vreo 14 oameni si in astea 2 zile ne-am tot cocotzat pe o parte si pe alta ne ne-au lasat picioarele si mainile…Seara…adica noaptea pe la 4 s-a gandit si ursu sa se faca simtit dar lumea sa mobilizat repede si au inceput sa faca zgomot (putin prea energic zic eu totusi) si cred ca saracu’ urs si-a dat seama ca in noaptea aia nu o sa puna botu’ pe pateul nostru…Cert e ca a fost o relaxare binevenita aceasta iesire inafara Bucurestiului si desi as fi crezut ca o sa ma intorc obosit…a fost chiar din contra relaxant…Speram la cat mai multe iesiri asemanatoare (desi acum o sa se lase frigu’ si nu o sa mai pupam noi stanca pana la primavara…dar deh…mai mergem si noi cat mai se poate). Ca sa fac reclama implicit Asociatiei Pathos si explicit Clubului de Escalada o sa postez si niste poze poate va conving sa va inscrieti …daca nu…nu.

Deci te-am convins sa ni te alaturi? …

dOr dE dUCa

“Concediu”   de 8 zile pe care mi l-am luat de moment ce am devenit somer cu acte in regula.Am fost cu inca 3 prieteni la o tura mai lunga cu cortul prin Apuseni loc unde nu mai ajunsesem pana acum.Am ales destinatia asta cu toate ca tot anu’ ma bateam cu pumnu’ in piept ca merg la Sf. Gheorghe (Delta) la festivalul de film Anonimul si cred ca am facut alegerea potrivita in final.

Traseul a fost simplu:

-Tren din Bucuresti spre Alba Iulia (drum de aprox. 6 ore)

-Iar tren din Alba Iulia spre Zlatna (drum de aprox. 45 min)

-De acolo am luat-o la picior din Zlatna (nu aveti mare lucru de vazut aici, oras ramas in paragina o data cu caderea industriei—-a, ba nu! berea e ieftina iar Silva Neagra chiar are gustul care trebuie) si am trecut prin satele Valea Morii-Valtori-Runc (sate risipite uitate de lume, de civilizatie si de curentul electric…dar frumoase tocma’ de-asta)

Zlatna

-Prima seara am dormit-o in Valtori -cred-pentru ca acolo satele nu au indicatoare, practic nu stii in ce sat esti, unde incepe si unde se termina.

-A doua zi traseu iar la picior spre Izbita pe dealuri…dar am apreciat prost timpul si  capacitatea noastra de efort asa ca seara ne-a prin fix pe varful Valcoi (1348 m).Surprinzator am prins o vreme superba lipsita de orice adiere de vant si un cer senin.

-A treia zi am pornit iar la picior si ne-am pierdut nitzel prin padure, incurcand poteca spre Izbita si ajungand intr-o comuna alaturata pe nume Bucium (doar un mica eroare de 4 km ), unde la o bere (tot ieftina) si un Virsli am auzit ca ar fi in ziua urmatoare un festival local cica la a 6-a editie. Festivalul se tine la Cabana lu’ Fefeleaga (personaj din nuvela cu acelasi nume a lui Agarbiceanu–puneti mana si-o cititi).Cum treaba n-aveam si oricum nu ajunsesem unde trebuia (adica Izbita) am zis sa profitam de ocazie si sa dam o fuga pana sus la cabana.Acolo am aflat ca aproape este si un mare monument natural Detunata Goala.

Ce puteti vedea acolo:

-Detunata Goala si Detunata Flocoasa (http://ro.wikipedia.org/wiki/Detunata#Bucium_.C5.9Fi_Detunatele)

-Cabana Fefeleaga si festivalul de muzica si dans traditional ce are loc acolo pe 15 august (http://www.buciumanii.ro/ro/bucium_homepage.htm)

-La aprox. 20 km de Bucium este Muntele Vulcan

Detunata Goala (75 m)

Festivalul de muzica si joc traditional din Bucium editia 2009

Cabana Fefeleaga

Apus de soare in Bucium

Avram Iancu was here…

Concediu

-Am stat vreo doua zile pe acolo, apoi am plecat cu autostopul spre Rosia Montana (autostop din Bucium-Abrud-Gura Rosie-si in sfarsit  Rosia Montana)

La inceput Rosia Montana ne-a deprimat–apa ruginie si casele parasite te cam infioara–zona e puternic marcata de razboiul Locuitori ramasi vs. Gold Corporation, cu privire la reinceperea exploatarilor miniere din zona, lucrari ce au fost sistate de stat din cauza prostului management si a lipsei de bani alocati cumpararii unor noi utilaje. In mare oamenii par resemnati, altii se zbat sa pastreze locul asa cum este, este un mix de pareri pro si contra.Eu personal,dupe ce am auzit mai multe pareri pentru si impotriva,am ajuns la concluzia ca ar fi bine sa se inceapa exploatarea, oricum sfatul meu este ca daca vreti sa aveti si voi un cuvant de spus, dati o fuga pana acolo, vedeti cum sta treaba, judecati cum stiti si apoi spuneti DA sau NU, nu va limitati la articole de ziar sau stiri la TV pentru ca in mare parte proasta mediatizare a dus la intreaga poveste Rosia Montana. (Detalii cu privire la proiectul Rosia Montana; http://www.rmgc.ro/landing/index.php ; http://www.gabrielresources.com/prj-rosia-ro.htm). Plimbandu-ne mai mult am vazut ca zona e chiar frumoasa, sunt  7 lacuri de acumulare, noi am reusit sa vedem doua dintre ele.

Ce puteti vedea acolo:

-Muzeul si Galeriile Romane

-Cele 7 lacuri de acumulare

-Imprejurimile comunei in special de pe platoul unde odata avea loc festivalul FanFest.

Apa rosie din Rosia

Ti-ai imagina o realitate ca asta?…

Lacul de acumulare Tazlaul Mare

-Dupa inca o noapte de dormit la cort, am pornit spre Campeni si de acolo spre Scarisoara unde voiam sa vizitam pestera.

-Curiozitatea este ca Pestera Scarisoara nu se afla aproape de satul cu acelasi nume cum am crezut noi, drumul cel mai scurt fiind din  satul imediat urmator, Garda de Sus.De aici mai aveti de facut un drum scurt de 9 KM pe un drum cam prost. Spre surprinderea noastra, la aproximativ 7 KM de pestera, unde drumul coteste brusc stanga si urca in panta, intr-o parcare privata, stau destui bisnitzari care profita si prost informeaza turistii in legatura cu calitatea drumului dar si a pantei pe care o au de urcat, dar care se ofera sa te duca pana la pestera si inapoi pentru 150 RON—da, ati citit bine—adica banii astia pentru un drum de 14 KM dus-intors.Pacat ca unii oameni mai naivi, ori se lasa pacaliti si accepta sa fie dusi sus de teama ca pe jos nu ar putea urca, ori pornesc pe jos si isi lasa masina in parcare  (adica tot bisnitzarilor le platesc stationarea acolo) de teama sa nu-si strice masina pe drumul spre pestera. Dovada: Orice masina poate face drumul acela, chiar mai mult, unul dintre bisnitzari face drumul cu trabantul, deci cum n-ar putea si alta masina sa faca acelasi lucru?!…Noi i-am refuzat evident si am reusit sa urcam pana la pestera in mod lejer in aprox. o ora si jumatate. Concluzia—nu va lasati pacaliti! Evident, am intrebat localnicii de ce daca Pestera Scarisoara are atata cautare, oficialitatile nu se ocupa de asfaltarea drumului spre pestera? Raspunsul a fost unul simplu, terenul imediat alaturat drumului de unde incepe portiunea neasfaltata apartine unui localnic care nu doreste sa cedeze o mica parte din proprietatea lui contracost, pentru a se putea asfalta si lati drumul, preferand sa continue sa jecmaneasca lumea prin intermediul bisnitzarilor.Ca nimeni nu-i controleaza pe acei oameni in legatura cu autorizatia de transport pentru persoane, e partea a doua…

-Pestera Scarisoara isi merita laudele, este vizitata zilnic de aprox. 600-700 de persoane din toate coltzurile tarii si ale Europei (atentie ca este cam racoare inauntru, n-ar strica un hanorac peste tricou, chiar daca afara sunt 40 de grade, inauntru sunt constant -2 grade Celsius). Pret:7 lei. Durata vizitarii: aprox 45 min. Program: 9-18  zilnic.

-Pentru ca zona din jurul satului Garda de Sus este plina de pesteri pe o raza de 20 de KM, am decis sa mai vizitam o pestera apropiata: Pestera lui Ionele. Pestera se afla la 2 KM de satul Garda de Sus.Este frumoasa si intrarea este libera deci nu aveti motiv sa o ratati.

-A doua zi de dimineata am luat autobuzul spre Alba Iulia unde am vizitat cetatea din oras apoi am luat trenul spre Bucuresti

-La 2 noaptea —cu intarzierile CFR de rigoare, gen o ora si jumatate—eram in Bucuresti si repiram aerul poluat de capitala–bleah–Super!

Traseul:

———–Urmatoarea destinatie speram MARAMURES